A fost odata ca-n povesti...

...O lunga asteptare. Astept sa-mi vina chefu de invatat :)). Ma simt mai bine astazi si cred ca o sa fie o zi reusita. Insa ca sa am o zi reusita trebuia sa imi si placa ce fac. Si din nefericire nu imi place materia. Dar o infloresc eu cumva sa fie mai frumoasa. Trebuie sa ne descurcam cumva. Stiti de multe ori cand trebuie sa faci ceva care nu-ti place incepi sa faci tot feluri de lucruri care sa te binedispuna. Cand erai la scoala la o ora plictisitoare, gen romana, te puneai si desenai floricele (asta fetele), porcusori (asta baietii, ei naveau neaparat ceva de desenat faceau doar niste chestii care doar ei stiu in mintea lor ce era; bine, exista si baietii foarte talentati care desenau masinute si faceau portrete la colega de banca dar trecem peste). Cand esti la lucru si pur si simplu nu ai ce face (sau nu vrei sa faci) te apuci si citesti toate ziarele online, mai te joci un joc care te plictiseste si mai tare (in caz ca nu ai pe cine sa aburesti pe mess), dar macar ti se umple timpul pana te striga sefu, care este foarte multumit ca mereu iti gasesti ceva de lucru. Teoretic. Oricum sa te plictisesti la job nu-i cea mai mare fericire. Dupa vreo 3 luni de cautat activitati extra o sa ajungi la concluzia ca ori ti-ai gresit cariera ori ceva e in neregula cu tine. Si ce faci atunci? Nimic. Te gandesti ca e bine si asa. Decat sa stai acasa mai bine stai la job. Mai vorbesti cu vecinii de la job una alta. Deci mereu exista o consolare. Eu trebuie sa invat acuma, dar scriu pe blog ca sa mai treaca din minutele destinate culturalizarii inutile. Si cred ca are efect :)). Totusi ma duc sa invart doua foi si sa invat 15 formule. Revin mai tarziu cu un alt post.

Spor la munca pentru cei care se chinuie zi de zi! Si la citit prostii pe net celor care se plictisesc zi de zi!